I play by my rules, u play by my rules too…

Vacanta s-a terminat, scoala incepe maine, toamna a inceput, dar cu totii avem un singur gand in minte: ” A fost prea scurta!”. Ma gandesc la toate lucrurile care s-au intamplat in vara asta, mi se par niste obiective indeplinite si multa distractie! Am crescut, m-am mai maturizat, am atins un alt nivel de care ma bucur din plin, dar totusi mai vreau…

Ma gandesc, si ajung la concluzia ca totul merge la fel cum a fost si vara, doar ca suntem cu totii speriati de venirea scolii, inca un an de mers in acelasi loc aproape zilnic, si  din nou stam cu frica de a apuca sa citim/invatam ce ne este impus, doar pentru a da voie profesorilor sa ne puna o nota mai de doamne ajuta. Intr-adevar, toti considera acest lucru ceva natural, dar nimeni nu stie in afara de noi, stresul acumulat la acest loc in care acumulam informatii. Acestea erau gandurile mele de pana acum, dar, o data cu trecerea acestei veri, am realizat ceva!

Tot acest sistem, social, politic, administrativ, financiar etc. , functioneaza dupa niste reguli. Majoritatea dintre aceste reguli sunt nedrepte, egoiste, unele chiar comuniste, dar noi suntem obligati sa convietuim dupa ele! De aceea, s-a inpus aceasta institutie, si anume scoala, care ne invata cum sa convietuim in acest sistem, probabil generat de Basescu si cei dinaintea lui in photoshop. Avantajul din institutiile din secolul nostru, este faptul ca inca a ramas acel contur din anii 1800, cand intradevar puteai sa lupti pentru a ajunge in societatea culta, si aici ma refer la oamenii mari din istoria muzicii, literaturii romane si toate celelalte categorii. Acum, din pacate, stam si ne uitam pe net la ce au scris ei, si incercam sa ii copiem, toate eforturile noastre fiind ravasite de comunitatea din care facem parte!

Spre exemplu, orasul Bucuresti, inainte, era un centru cultural si social, ce era admirat pana si de restul lumii (ma refer la celelalte tari), inaintasii pamantului denumindu-l “Micul Paris”. Si de la aclamarea operelor lui Caragiale, s-a ajuns la difuzarea lui Tariceanu pe motocicleta lui. Cum de au decazut oamenii de la nivelul acela, la un sistem de grota precum cel din zilele noastre? Totul a luat o culoare roz-galbuie, care ne ameteste tot mai mult si mai mult. In acest moment, conducerea tarii incerca sa ne rezolve problemele prin ridicarea salariilor. Intradevar, este un mare plus, dar nu este rezolvarea tuturor problemelor. Poate lumea metropolitana se multumeste cu mai multi bani, ei avand mii de posibilitati in capitala, de altfel nu pot numi oamenii din alt oras “in lipsa de bani”. Dar, banii orbesc ochii omului. Pacat ca nimeni nu poate sa faca nimic.